.png)
Ce vede la scoala i-a intiparit ideea ca trebuie sa se vada de la o posta ca estii machiata ca sa fii perceputa frumoasaNu vreau sa ma laud, insa am o frumusete de fata, acum in varsta de 13 ani. Problemele cu ea, in ultima vreme, par sa se traga din faptul ca nu ma crede. Pur si simplu nu se considera frumoasa.
Nu are probleme cu invatatul sau cu baietii (INCA!), este chiar un copil bun si studios, asa ca nu am avut certuri sau discutii din acest punct de vedere. In schimb a inceput sa "tina diete" (pe care, slava Domnului, le abandoneaza dupa o zi sau doua), se tine de capul meu de luni de zile sa o las sa se vopseasca pentru ca este absolut convinsa ca bruneta i-ar sta "demential" si, mai nou, vrea lentile de contact in locul ochelarilor.
Bineinteles, nu doar ramele sunt problema, ci si culoarea ochilor, asa ca le vrea astfel incat sa aiba ochi albastri in loc de caprui. Refuzurile mele constante le ignora, convinsa fiind ca, daca isi convinge tatal, cuvantul meu nu va valora nimic. Abia cand primeste un NU hotarat si de la el renunta la idee - insa numai pentru o saptamana si numai dupa ce sta doua dintre zilele respectivei saptamani imbufnata.
Mereu sunt in asteptare, curioasa de data asta ce ii mai trece prin minte. In ritmul asta, probabil ca la 17 ani o sa ceara silicoane.
Acum cateva zile insa, am avut o surpriza de proportii. Am plecat la serviciu ca de obicei, insa, cand am ajuns aproape de metrou, mi-am dat seama ca am uitat acasa un proiect. M-am intors intr-un suflet sa-l iau si am ajuns exact cand mandra iesea din casa sa se plimbe cu prietenele. Mi-a stat inima cand am vazut-o: ochii ii erau conturati cu negru, fardati cu un albastru tipator si rimelati, pe buze avea un ruj rosu spre ciclam si in obraji ceva ce se voia a fi blush.
Efectul general era catastrofal. Faptul ca se machiaza de la varsta asta, de 10 de ori mai grav. Iar faptul ca a ascuns asa ceva este de 100 de ori mai grav. Insa, cel mai mult ma doare faptul ca nu realizeaza cat de frumoasa poate sa fie, cat de trecatoare este prospetimea data de tinerete si faptul ca-si bate singura joc de ea.
Nu stiu cum o pot face sa inteleaga faptul ca rostul machiajului este sa ascunda imperfectiunile care vin odata cu varsta, ca si atunci cand este aplicat, trebuie sa se vada efectul lui (imbunatatirea imagii de ansamblu), nu el in sine. Ceea ce vede la scoala si afara i-a intiparit ideea ca trebuie sa fii machiata ca sa fii perceputa frumoasa, iar pentru asta trebuie sa se vada de la o posta ca esti machiata.
Nu aveam timp in clipa aia sa stau la discutii. Am luat proiectul, i-am promis ca vom discuta noi si am fugit la serviciu. Acum urmeaza discutia si nu stiu cum sa procedez: sa o pedepsesc in speranta ca se invata minte? Risc doar sa inteleaga ca nu este gresit sa te machiezi, ci sa fii prinsa machiata. Sa ignor problema machiajului si sa insist pe faptul ca orice ar face, nu trebuie sa se ascunda? Sau sa discut cu ea cat de gresit a procedat cap-coada si sa-i cumpar o carte despre cum se face un machiaj, in speranta ca va intelege mai multe decat de la mine despre rostul lui?
Autor: Sara
Sursa: http://smartwoman.hotnews.ro
Zambiti,merita! Astept mail-urile voastre pe sudessasblog@yahoo.com
